cătrănit – adj. [din scr. katran, magh. katrány, tc. katran] = obosit, îngândurat, înnegrit

„Ni, căţea! – mormăie printre dinţi omul de lângă mine oţărât din cale afară, cătrănit şi încrețit la obraz ca o smochină.”
– Gheorghe Topîrceanu